" Cand nimic nu mai ramane din trecutul indepartat , cand nimic nu mai ramane dupa pieirea fiintei si dupa pierderea lucrului drag, singure, fragile si vii, imateriale si persistente, doar mirosul si farmecul lui sunt nemuritoare, precum sufletele, si raman sa se caute, sa se astepte, sa spere si sa rataceasca pe ruinele amintirii, purtand pe aripi picaturi impalpabile si inaltand imensul monument al neuitarii."
Marcel Proust