Dintotdeauna am fost o persoana vesela, pozitiva, cu multi prieteni. Am avut, insa, si o perioada in care, din cauza unor probleme, m-am inchis in mine, m-am izolat de prieteni si am crezut ca lumea se va sfarsi curand...
Dupa ce am trecut peste faza cu “de ce mi s-a intamplat tocmai mie”, am incercat sa ma adun si sa incerc sa inteleg ca orice problema poate fi depasita. Depinde doar de tine si de cum privesti acea intamplare/situatie. Mi-am dat seama chiar, ca intamplarea mea aparent nefericita, m-a ajutat de fapt sa traiesc mai intens viata, sa ma bucur mai mult de fiecare clipa minunata. Perioada mea de pesimism m-a ajutat sa devin si mai optimista. Mi-am regasit puterea de a zambi in toate lucrurile frumoase din jur pe care le ignorasem o vreme. Mi-am reintalnit prietenii, am vazut din nou cu ochii copilariei norii pufosi, am savurat cu nesat fructele zemoase si aromate, m-am bucurat iar de culoarea si aroma florilor. Intr-un cuvant am reinceput sa ma deschid si sa observ ca oamenii imi zambesc, sunt prietenosi, ca viata e o simfonie minunata pe care cateodata, din diverse motive, nu o mai auzim.
Perioada mea de rebeliune si pesimism m-a mai invatat ceva. Ca doar de noi depinde CUM vedem lumea. Ea este acolo, plina de minuni si lucruri absolute magice. NOI trebuie sa o descoperim, sa observam frumusetea unui copac, sa savuram un moment cu noi insine pe o banca in parc, sau o clipa in doi la malul marii. Padurile, marea, o raza de soare sau un cer senin, o picatura de ploaie sau gustul dulce al unei capsuni, o briza placuta, rasul cristalin al unui bebelus sau iarba verde proaspat cosita au fost, sunt si vor fi intotdeauna in apropierea noastra. Nu trebuie sa lasam gandurile negative sa ne impiedice sa le vedem/simtim/ auzim. Din momentul in care am inteles asta, lumea MEA s-a schimbat. Si nu am mai lasat nicio situatie, gand, vorba sa ma deprime. Mi-am cladit incet, dar sigur, o gandire pozitiva. Am facut mai intai curatenie in ganduri si le-am incurajat pe cele pozitive care imi dadeau o stare de bine. Asa, incet, incet, m-am transformat intr-o persoana care nu se lasa batuta, care vede numai partea plina a paharului, care este recunoscatoare pentru toate experientele prin care a trecut (pentru ca stiu ca fiecare in parte m-a ajutat intr-un fel) si care se bucura de fiecare clipa traita. Cu siguranta m-au ajutat si cei doi pusti ai mei prin ochii carora am redescoperit minunatiile din jurul meu. Cum de altfel toti copii au o energie minunata si te pot linisti instantaneu cu niste maruntisuri aparent irelevante dar care- performate de ei- devin adevarate amintiri miraculoase.
Te invit sa faci un exercitiu. Incearca sa fii prezenta in orice moment al vietii tale. Poti incepe cu o ora, apoi cu o zi, etc. Poti incepe cu drumul spre birou, de exemplu. Sau cand duci copilul la gradinita. Eu ma inveselesc de dimineata cu zambetul copiilor mei, cu o raza de soare, cu o melodie buna, ma bucur de copacii pe care ii intalnesc in drum, de un zambet al unui copil sau de vreo situatie haioasa. Asa ma binedispun si ma bucur de viata!
Foto: Guliver/Getty Images
Draga Mira multumesc pentru acest sfat,era binevenit mai devreme,toata viata mea de pana acum am fost tot timpul o persoana foarte pozitiva,vesela,dar in aprilie s-a produs o ruptura care mi-a schimbat total viata,dupa 20 de ani de casatorie am ajuns la un divort urat,urat,dar acum o saptamana dupa luni de stare de deprimare m-am regasit in oglinda si mi-am zis ca trebuie sa revina aceeasi femeie optimista,pozitiva,extrem de puternica si mereu cu zambetul pe fata ca tot ce am facut pana acum sa nu se ducva odata cu acest mariaj.
Oricum dupa ce am citit articolul tau optimismul meu a mai crescut si simt o unda pozitiva,multumesc Mira